IRIS este cel mai iubit grup de muzica rock, din Romania, o legenda vie a muzicii, care, in cei 46 de ani de cariera muzicala, Nelu Dumitrescu membru fondator si-a pastrat fidel publicul, cucerind pe parcursul timpului noi si noi fani. Cine ma striga in noapteTrenul fara NasPe apeStrada taTot zborBabySomn bizarMirageDe vei plecaSa nu crezi nimicUltimul mic dejun al lui BonCasino sau Da, da, eu stiu!, reprezinta doar cateva dintre mega-succesele grupului, de-a lungul anilor. Incepand cu 1977 IRIS a sustinut peste 5000 de spectacole, in fata unui numar de spectatori echivalent cu cel putin o treime din populatia tarii. ... legenda spune ca la sfarsitul anului 1975 – inceputul anului 1976, trei ”muschetari“- Nutu Olteanu - chitara, Emil Lechinteanu – bass si Nelu Dumitrescu - tobe, plini de ambitie, talent, daruire si adevar, au fondat trupa IRIS.

  • debuteaza pe scena dupa luni ”bune“ de repetitie si studiu (de la 8 la 10 ore pe zi), la ”Clubul de la Ora 7“;
  • canta pentru prima oara pe o scena mare in 1977, la Sala Polivalenta, din Bucuresti, in fata a 6000 de oameni, grupul fiind folosit la incalzirea ”asilor“ de atunci (nici n-au fost trecuti pe afis!!!), cu numai trei piese - ”Lumina“, ”Tara adevarului“, ”Ape curgatoare“;
  • ”botezul“ a fost ”cu artificii“, publicul chemandu-i la rampa iar si iar...;
“Poti aduce un cal la apa, dar daca poti sa-l faci sa pluteasca pe spate, atunci ai facut, intr-adevar, ceva”(Hartley)
  • cel ce le-a acordat creditul, atunci, a fost Aurel Gherghel, care nu s-a inselat, deloc, urmand ca, mai tarziu, el insusi sa spuna: ”Poate ca secretul muzical si social al "valului" consta in adevarul si simplitatea unui basm ce se numeste IRIS.“;
  • dupa acest inceput trupa evolueaza in concertele de club ce se organizau, la acea vreme, saptamanal;
  • se inregistreaza, la Radio, primele piese: ”Lumina“, ”Tara adevarului“, ”Ape curgatoare“, in formula de debut – Nutu, Emil, Nelu.
  • singurul realizator de televiziune care are curajul sa inregistreze trupa, deja contestata, dupa nici un an de la aparitie, ca fiind periculoasa pentru educatia tinerilor, prin manifestarile agresive de pe scena si prin textele cu subinteles, a fost Petre Magdin;
  • in ciuda marilor probleme de atunci, de ordin politic si social, trupa merge mai departe, cu incredere si daruire, convinsi fiind ca ceea ce fac este ”bine“ pentru oameni;
“O singura indrazneala e buna - cea care sfasie de la un capat la altul” (N. Iorga)
  • anii au adus, de-a lungul timpului, datorita contestatiilor si demolarilor psihice, practicate de regimul comunist, numeroase probleme trupei, de aceea, in decursul anilor, s-au perindat multi instrumentisti si vocalisti pe la ”Scoala de rock IRIS“. Unii dintre acestia nu au rezistat presiunilor, existand, chiar, cazuri de emigrare;
in ordine cronologica:
  • Jecan (de la Cluj) - voce (1979)
  • Sorin Chifiriuc - chitara (1979)
  • Lucian Chivu - voce (1979)
  • Marti Popescu - bass (1979)
  • Anton Hasias - bass (1980)
  • Clement Iordanescu - chitara (1980)
  • Adrian Ilie - chitara (1980)
  • Vali Neamtu - tobe (1980)
  • Dan Badulescu - chitara (1982)
  • Florin Ochescu - chitara (1982)
  • Sanda Lacatusu - voce (1982)
  • Dan Bittman - voce (1983)
  • Bogdan Stanescu - chitara (1984)
  • Mihai Alexandru - chitara (1986)
  • Emanuel Savu - chitara (1990)
  • Nelu Popovici - bass (1988)
  • muzicieni colaboratori - claviaturi: Mihai Miculescu ”Frangulea“, Sorin Voinea, Eugen Salceanu ”Brebu“;
Primii impresari ai trupei: Mircea Muscaliu (1980), Sandu Gherase (1984), Aurel Mitran (1992) Pe o pozitie aparte se situeaza Costas Caracostas – om al sufletului, sfatuitor, observator, critic inrait, admirator al grupului – din 1980 si pana in prezent. “Multi chemati, putini alesi...” … si ”valul“ care i-a speriat pe multi n-a trecut ca valul ci a dat nastere unui ”fenomen“ mare si frumos – IRIS, ce si-a castigat dreptul, in fata admiratorilor si adversarilor, de a-si scrie istoria, pe o perioada de 25 de ani, pana acum si in urmatorii, ce vor urma, cu siguranta… “Numai prin actiune continua, energica, obtinem succesul si ne indeplinim, in mod util, rolul pe scena lumii, acolo unde ne-a asezat soarta” (P. Doumer)